08 Regii din jungla

= TIGRUL =

Dar deodată în junglă totul a amuţit, clipa s-a oprit iar aerul arde tremurând... Apare El, Stăpân şi Spirit străvechi. Eu pot să vă spun doar povestea lui. Povestea Tigrului...

Nu-l intrebaţi pe Dumnezeu de ce a creat tigrul, multumiţi-i ca nu i-a dat şi aripi!-proverb indian

Originea marilor feline se pierde în noaptea timpului. În zilele noastre, toate ipotezele paleontologilor converg către ideea că felinele se trag din miacide, un grup de mamifere care au apărut în urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani şi care se hrăneau cu insecte.

Familia smilodonilor, faimoşii tigri cu colţi-pumnal, astăzi dispăruţi, a însângerat câmpiile din Eurasia şi din cele două Americi încă de acum 30 de milioane de ani.
Pisicile mari, incluzând tigrii, au apărut în urmă cu 5 milioane de ani, dintr-un strămoş comun, asemănător leoparzilor şi jaguarilor. Primele fosile de tigru au o vechime de două milioane de ani şi au fost descoperite în zona Cercului Polar de nord, mai exact pe insula Wrangel, argument neaşteptat în favoarea teoriei care susţine originea nordică a acestor animale.
Milioanele de ani de evoluţie au dus la apariţia unui animal magnific, tigrul fiind cea mai mare şi mai puternică felină de pe glob. Caninii săi sunt mai groşi decât degetele unui halterofil şi împodobesc fălci cu o putere enormă: animalul dezvoltă, când muşca, o forţă de aproape 500 de kilograme. Corpul suplu şi comprimat lateral îi permite felinei să se furişeze mai uşor prin desişurile pădurii şi prin ierburile înalte, fiind acţionat de o musculatură perfect adaptată pentru vânătoare.
Şi ce-ar putea vorbi mai convingător despre puterea să uluitoare decât faptul că poate târî pe distanţe de peste 30 de metri un bivol proaspăt ucis? (experimentele au demonstrat că, pentru a realiza o acţiune similară, este nevoie de efortul conjugat a cel puţin 11 oameni).
Această forţă a naturii este îmbrăcată într-o blană colorată în diverse nuanţe de galben-roşcat, mai deschisă la culoare la tigrii din nord, mai închisă la cei din sud. Dungile care îi dau aspectul vărgat diferă de la individ la individ: aşa cum nu există doi oameni cu aceleaşi amprente digitale, nu se întâlnesc nici doi tigri cu dungi identice. Blana este un mare atu la vânătoare, un tigru ascuns în vegetaţia deasă fiind greu de observat chiar şi de cea mai precaută victimă.

Portretul unui prădator.

La un asemenea carnivor simţurile sunt excelente, auzul fiind atât de dezvoltat, încât tigrul poate face diferenţa dintre zgomotul unei frunze luate de o pală de vânt si cel al unei frunze desprinse de un animal în trecere. Folosindu-şi acuitatea vizuală, el calculează distanţele si observă comportamentul animalelor luate in vizor. Mişcările capului îl ajută la o focalizare cât mai exactă înainte de saltul mortal.
În schimb, mirosul este slab dezvoltat, experimentele dovedind că tigrii nu pot detecta mirosul de om, fapt de excepţie printre marii prădători. Miscarile îi sunt suple şi tacute, iar pasii neauziţi. Astfel echipat, tigrul prinde orice pradă, de la şobolani si peşti, la mistreţi, cerbi şi bivoli. În cazuri extreme, atacă cu succes pui de elefanţi şi rinoceri adulţi.
Când un tigru se apropie suficient de mult de viitoarea lui victimă, urmează câteva salturi în viteză. Impactul cu enormul său trup zăpăceste prada, gâtul acesteia este însfacat, iar colţii îşi spun ultimul cuvânt. Totuşi, Natura a reglat perfect jocul vieţii şi al morţii, tigrii capturând în medie doar 2-3 animale din 10 atacate. În sălbăticie, un tigru dă gata intre 18 si 27 de kilograme de carne la o masă, care însa nu are loc zilnic, motiv pentru care consumul mediu se ridica la doar 9 kilograme pe zi, raţie adoptată şi în grădinile zoologice.
De la vârsta de 4 ani, tigrii sunt gata să aduca pe lume urmaşi. Un tigru mascul este un amant redutabil şi chiar dacă o partidă de amor tigresc durează mai puţin de un minut, macho-ul vărgat se împerechează de 60 de ori într-o singură zi. Dupa săptămâna nebună în care femela este receptivă la avansurile lui, masculul pleacă în căutarea altor victime, în timp ce tigroaica işi preia rolul de mama şi caută o vizuina retrasă.
Aici va aduce pe lume 1-3 minuni pufoase care, la naştere, cântăresc doar câte 1 kilogram. Puii nu se despart de mamă vreme de aproape trei ani de zile, interval în care învaţă arta vânătorii şi secretele dure ale supravieţuirii.

Regatul tigrului

Pădurea este mama tigrului, iar tigrul este protectorul ei. -proverb cambodgian

Nimic mai adevărat: tigrul este copilul pădurii încă de la apariţia lui. Leul, în schimb, este un carnivor al spaţiilor deschise, al savanei şi al stepei, motiv pentru care cunoscuta sintagmă "Leul- regele junglei!" este complet eronată. Tigrul îşi duce viaţa în toate tipurile de păduri, de la taigaua îngheţată din estul siberiei, la pădurile de mangrove din sunderband, de la pădurile uscate şi spinoase din nord-vestul Indiei, la junglele cu iarbă înaltă de la poalele Himalayei şi de la văile împădurite din Nepal, unde tigrii se pot întâlni chiar şi la 3.000 de metri altitudine, până la junglele umede de pe teritoriile Indochinei şi Indoneziei.
Tigrul caspic, astăzi dispărut, vâna prin amestecul de păduri de stejar, mlaştini şi stufăriş numit de localnici tugai, habitat foarte asemănător celui din pădurile Letea şi Caraorman din Delta Dunării.
Tigrii adulţi sunt carnivore solitare, care îşi stabilesc teritoriul în zone cu pradă suficientă, cu ascunzişuri şi apă. Nu sunt însă exclusivişti din acest punct de vedere: mai mulţi tigri îşi pot intersecta teritoriile, iar regatul unui mascul se suprapune peste domeniile câtorva femele. Cu totul alta este situaţia atunci când un tigru mascul încalcă teritoriul altuia, căci în peste 90% dintre cazuri se lasă cu moarte de tigru! Pentru a evita aceste lupte feroce, tigrii îşi marchează teritoriul cu urină şi cu zgârieturi lăsate pe scoarţa copacilor.

Tigrul alb

Tigrii albi apar pe lume ca urmare a unei mutaţii genetice foarte rare. Iniţial au fost consideraţi o rasă aparte şi nobilă, dar, ulterior, s-a dovedit că sunt tigri albinoşi cu o genă mutantă. Se pot naşte din părinţi cu un colorit normal şi dau naştere, la rândul lor, unor pui de culoarea tigrilor obişnuiţi. Nu au nici o legătură cu regii zăpezilor, tigrii siberieni.
Tigrii albi aparţin subspeciei tigrilor bengalezi şi sunt specifici doar Indiei, unde primul exemplar a fost capturat în 1820. în libertate, tigrii albi nu supravieţuiesc tocmai din cauza blănii lor albe, care îi face mult mai uşor de observat de către animalele pe care le vânează, astfel încât ajung să moară pur şi simplu de foame. Cu toate acestea, sunt încă obiect al fascinaţiei şi curiozităţii oamenilor, fiind foarte căutaţi de grădinile zoologice, de circuri şi de colecţionarii particulari. Paradoxal, pentru că, în statul Assam din India, persistă o veche credinţa potrivit căreia, dacă un om a văzut un tigru alb, va muri brusc în acelaşi an.

Tigrul siberian, o flacără pe zapadă

Siberianul este subspecia de tigru care se aseamănă cel mai mult cu strămoşul sau originar, cel care, cu 2 milioane de ani în urmă, şi-a început călătoria spre sudul Asiei. El deţine recordul în materie de greutate, masivitate şi forţă: masculii adulţi ating lungimea medie de 3,50 m şi au o greutate de aproximativ 265 kg.
În anul 1950, în Rusia a fost doborât cel mai mare tigru cunoscut gigantica felină cântarea 384 kg. Tigrii siberieni au blană lungă şi groasă, o replică potrivită la frigul iernilor aspre din taiga, unde temperatura poate rămâne săptămâni întregi la35A°C. Triburile Nănăi, locuitori ai oceanului de pădure din munţii Sikhote-Alin, încă venerează tigrul şi ursul drept strămoşi sacri, în limba udege tigrul fiind numit amba, marele giuvaier.
Chiar şi atunci când amba le vâna cerbii şi mistreţii sau le ucidea animalele domestice, populaţiile Nanai îl priveau cu respect. în trecut nu era omorât sub nici un motiv, oricine încălca această lege nescrisă fiind expulzat imediat din trib. Exploratorul şi vânătorul rus Nikolai Baikov povesteşte în memoriile sale despre Amba ultimul judecător. în cazurile de crimă, indigenii Nanai îl legau pe vinovat cu frânghii de un copac, iar după lăsarea întunericului, amba apărea şi îşi făcea datoria.
Mulţi şi-ar fi dorit mai degrabă scaunul electric! Evident că în multe cazuri tigrul-zeu era sătul şi pleacă liniştit în altă direcţie. în asemenea situaţii, în dimineaţa următoare, tribul îl elibera pe făptaş, considerând că justiţia divină l-a găsit nevinovat.
O data cu apariţia în zonă a vânătorilor chinezi şi ruşi la sfârşitul secolului al XIX-lea, situaţia tigrului siberian s-a înrăutăţit atât de mult, încât în anul 1930 mai trăiau doar 40 de tigri. Exasperat, Stalin în persoană a dat un decret privitor la protejarea lor, astăzi trăind în captivitate mai mult de 1.000 de tigri siberieni, iar în sălbăticie în jur de 350-400.