04_Reproductia porumbeilor

04_Reproductia porumbeilor
Alegerea porumbeilor reproducatori dupa rasa, rezultate in concursuri sau alte criterii.

Daca ar trebui sa facem un topic despre alegerea porumbeilor pentru reproductie (matca), parerile vor fi diferite. Nu intotdeauna trebuie sa fi foarte sever in alegerea reproducatorilor, insa viitorii reproducatori trebuie sa dea satisfactie din toate punctele de vedere. Un bun crescator trebuie sa tina cont de acest lucru, bazindu-se pe mai multe criterii de selectie: rasa, vitalitate, musculatura, osatura, aripa si bogatia penajului, ochi sau forma corpului.

Acesti factori de selectie vor determina calitatea si randamentul viitorilor “sportivi” pe toate categoriile de distante si vor permite o rapida intrare si mentinere in forma. “Rasa conteaza mai putin atunci cand porumbelul personifica rasa pura” , cum bine nota John Lembrechts in cartea sa “ Imperechiati, cresteti si jucati“. “Inteligenta, puterea de orientare si vointa depind de rasa si sunt caractere ereditare care se mostenesc”. Daca un porumbel va dobindi aceste calitati se poate impune si poate deveni un campion. Cel mai mult, iubitorii de concursuri de fond insista asupra originii porumbeilor. Este evident ca acesti columbofili vor trebui sa posede si linii de porumbei cu bune origini pentru a devenii invingator. Rasa si vitalitatea sunt doua dintre caracterele unui porumbel campion. Vitalitatea este caracterul primordial al unei rase si se mosteneste numai prin o pastrare pura a liniei, prin reproductie facuta cu grija, nealterand astfel puritatea sangelui. Insa vitalitatea porumbelului nu consta doar in puritate ci si printr-o sanatate excelenta. Un porumbel cu o vitalitate si sanatate buna poate fi observat usor, atat prin forma corpului (musculatura, penaj, ochi), dar si printr-o stare foarte buna de vioiciune. Daca o linie de porumbei va suferii la capitolul vitalitate, descendentii lor vor fi incapabili pentru a mentine o forma sportiva buna iar rezultatele in concursuri vor fi evident, sub asteptari. Insa porumbeii ce vor mostenii calitatile enumerate mai sus vor dovedi un caracter si o vointa de fier, reusind sa duca “batalii” nu numai cu ceilalti porumbei angrenati in concursuri dar si cu ploile, furtunile sau ceata, fara a-l face sa se abata de la directia buna spre casa. De cate ori porumbei campioni nu s-au pierdut pe timpul unor zboruri foarte grele, cu furtuni sau ploi torentiale? Acei porumbei cu vointa de fier nu se vor da inapoi de la nimic, preferand moartea in locul abandonului.

Foarte multi porumbei castiga concursuri dar putini sunt cei care au o constanta in timp, pe orice fel de conditii atmosferice. De aceea, puritatea sangelui este foarte importanta, columbofili renumiti din toata lumea optand pe puritate si consangvinitate ale raselor de porumbei. Sa luam un singur exemplu: Domnul ing. Cretulescu Corneliu a cultivat cu multi ani in urma, in consangvinitate porumbei din rasa Bricoux, fara a altera insa puritatea liniei. Astfel, porumbeii din voliera sa au ajuns sa fie foarte cunoscuti in Europa si chiar in lume, stand la baza unor mari campioni prin incrucisare cu alte linii. In cadrul unor colaborari cu columbofili de renume si a schimbului de porumbei pe linia creata de dl.Cretulescu, in voliera sa au ajuns la schimb porumbei foarte valorosi de la columbofili cum ar fi Maurice Delbar, Robert Sion, George si Victor Fabry etc. De atunci columbofilia din Romania a facut pasi foarte mari spre ceea ce se practica in Europa acelor ani. Desigur, astazi baza genetica de care dispun columbofilii romani este foarte mare, la fel si cunostintele despre liniile celebre de porumbei sunt bine dezvoltate. Fiecare dintre marii campioni se evidentiaza prin experienta de care dau dovada nu numai in concursuri dar si prin crearea si conservarea unor linii pure de porumbei. Cred ca marele plus intervine aici, cine va sti sa cultive “bogatia sangelui” unor porumbei valorosi, cumulata cu o ingrijire si o pregatire de exceptie, va fi cu siguranta un campion.


Pregatirea porumbeilor pentru imperechere.

Pentru a avea descendenti valorosi, porumbeii trebuie sa aiba in primul rand o sanatate foarte buna. Dupa perioada de iarna in care masculii au fost separati de femele, si dupa ce in prealabil a fost facuta medicamentatia si vaccinarea conform acestei perioade, perechiile de porumbeii opriti pentru reproductie trebuie alese cu mare grija. De aceasta selectie va depinde rezultatele in concursuri in anul respectiv dar si in urmatori ani. Tipul de hrana va fi schimbat fata de cel de pe timpul iernii, constand dintr-un amestec format din : porumb-50%, grau-10%, orz-10%, floarea soarelui-10%, mazare-10%, linte -5%, canepa-5% (procentajele sunt aproximative si se mai poate opta foarte bine si pentru hrana gata preparata).

Aceasta combinatie va face porumbeii sa fie mult mai activi si mai dornici de a avea o pereche. Puii lor vor avea o vitalitate buna deoarece parintii dispun de resursele necesare formarii unui embrion sanatos.


Alegerea cuplurilor

Din momentul alegerii perechiilor si punerea lor impreuna, crescatorul va supraveghea cu atentie comportamentul viitoarelor cupluri. Unii masculi pot fi mai inflacarati sau unele femele vor avea o reactie de respingere fata de parteneri, riscand ca acestia sa devina mai agresivi, uneori ranind chiar femela. Pentru evitarea acestui lucru este de preferat separarea lor intr-un spatiu mai larg, unde vor fi singuri pana la reusita imperecherii, urmand apoi sa fie adusi la boxa lor. Odata realizate perechile, crescatorul va veghea asupra comportamentului masculilor care vor incerca sa ocupe mai multe boxe, iscandu-se adevarate batalii intre masculi. Altii vor alerga si dupa alte porumbite si daca nu vom fi atenti, porumbitele ar putea fi fecundate de alti masculi decat cei alesi la pereche. Dupa o perioada de acomodare cu partenerul si boxa, acest lucru va fi mai putin posibil. La trei-patru zile de la imperechere, crescatorul va oferii materialele necesare perechiilor pentru a depune oua, respectiv cuibare. Se stie ca ambi parteneri construiesc cuibul, masculul aduce paiele iar femela le aranjaza. Daca acestia sunt intr-o voliera inchisa si nu au acces afara, este bine sa le asiguram noi aceste paie.
Cele mai bune sunt tijele de tutun, fiindca protejaza cuibul de paraziti dar pot fi puse si alte materiale cum ar tijele subtiri de lucerna, cele de salcam etc. Cum femela se apropie de momentul ouatului, in voliera va fi strict necesar sa se asigure hrana minerala, aceasta avand o mare influenta in formarea cojii oualelor. Dintre minerale enumerez argila, caramida pisata, molozul vechi, coji de oua(fierte), dar se pot porcura si gata ambalate cu o varietate de minerale mai mare in amestec (gritul). Tot in aceasta perioada este bine ca aportul de seminte oleaginoase sa fie putin marita pentru a favoriza usurarea ouatului.

Perioada de la imperechere pana la intarcarea primilor pui este urmatoarea: Cam in zece zile de la imperechere, femela depune doua oua, la diferenta de doua zile unul fata de celalalt. Ambii parinti clocesc ouale. Clocitul se face de regula dupa depunerea celui de-al doilea ou si dureaza 18 zile, apoi puii ies din ou.

Cind ies, ei sunt orbi si acoperiti cu un puf galben. Porumbeii isi hranesc puii cu o substanta laptoasa, preparata in gusa, apoi cam din ziua a 5-a, ai hranesc cu seminte digerate partial in gusa pana cand puii voi manca aceeasi hrana ca si adultii.


Intarcarea puilor

Cea mai portivita varsta pentru a face separarea puilor de parinti este cea de dupa a 21-a zi de la iesirea din ou. Este perioada cea mai propice, fiind un avantaj atat pentru pui cat si pentru parinti. Crescatorul trebuie sa acorde suficienta atentie tinerilor intarcati deoarece viitorul lotului de porumbei depinde de valoarea si sanatatea acestora. De asemenea foarte importanta este si reusita primelor cicluri de pui, aceste prime serii ne vor reprezenta lotul la concursurile din toamna

De obicei, pui pusi la intarcat nu prea mananca din prima zi, insa acest lucru nu trebuie vazut ca un motiv de ingrijorare. Un mic truc ar fi sa nu se dea hrana in prima zi, pipota lor fiind goala a doua zi vor arata o mai mare pofta de mancare. Vom avea grija a nu le da boabe mici sau seminte, din contra, hrana va fi compusa din mazare si porumb 2-3 zile, astfel pipota se va umple mai repede iar puiul va simti o senzatie de saturare si se va obisnui mai repede sa se hraneasca singur. Vor fi si pui care insa nu vor fi atrasi sa se hraneasca singuri dar este contraindicat ca acestia sa fie hraniti artificial, pe cioc, de catre crescator. Pentru ei trebuie gasite anumite trucuri de ai face sa se hraneasca prin propriile mijloace. Dupa intarcare, tinerii porumbei vor avea nevoie atat de o hrana bogata si variata cat si de un plus de minerale si vitamine. Gritul si verdeata va fi obligatorie cel putin o data pe saptamina, favorizand dezvoltarea scheletului dar si o vitalitate buna viitorului porumbel. Avand o vitalitate buna, el va zbura din ce in ce mai mult dezvoltand in acest fel scheletul si musculatura. Insa acest lucru se va face treptat in functie de varsta si timpul petrecut in noua “locuinta”, adica compartimentul pentru pui unde a fost mutat. Primele zboruri ale puiului vor fi scurte, facute de acestia cu oarecare teama in jurul porumbarului, apoi, ei vor zbura treptat, din ce in ce mai mult. Dar nu este bine ca puii sa fie lasati foarte mult timp afara cat inca nu sunt bine acomodati cu zborul sau cu zona dimprejurul porumbarului. Timpul nefavorabil sau pradatorii il vor lua pe nepregatite existand riscul pierderilor.Vor fi lasati afara cateva ore, timp in care nu vor beneficia de hrana. Cand vor fi chemati in voliera li se va servi hrana iar cei ce nu vor intra la chemarea stapanului vor ramane nehraniti. Astfel, a doua zi si in urmatoarele zile vor fi printre primii care vor fi prezenti in voliera pentru a-si primi ratia de mancare

O atentie deosebita se va acorda mentinerii sanatatii efectivului de pui deoarece sunt foarte sensibili la orice microb sau virus. Tanarul porumbel inca nu are un sistem de aparare contra bolilor foarte dezvoltat si este suficient ca unu sau doi pui sa fie atinsi de boala, virusul propagand-use foarte rapid in acea colonie. Apa de baut trebuie schimbata de doua ori pe zi iar hrana nu trebuie, in nici un caz, servita de pe jos


Exista in principal trei metode de reproducere pe care le puteti adopta pentru a va asigura ca obtineti pedigree-ul cel mai bun posibil pentru un porumbel de concurs: reproducere prin incrucisare, reproducere in linie si reproducere in consangvinitate.
La reproducerea prin incrucisare, porumbei neinruditi (despartiti de cel putin 5 generatii) sunt imperecheati in speranta obtinerii unor porumbei mai buni – mai buni decat parintii lor. Aceasta metoda de reproducere este mai scumpa decat reproducerea in linie de familie din cauza separatiei intre generatii (cu cat separatia este mai mare, cu atat este reproducerea mai scumpa) dar relativ mai eficienta decat reproducerea in consangvinitate.
Reproducerea in linie permite imperecherea porumbeilor cu separatie de generatie mai mica (ex. nepot-bunic sau var-var) decat separatia necesara la reproducerea prin incrucisare. Desi mai putin scumpa este mult mai sigura decat reproducerea in consangvinitate. Aceasta metoda necesita mai mult timp pentru a obtine trasaturile dorite la un porumbel.

Reproducerea in consangvinitate este cea mai riscanta dar si cea mai de succes metoda in cazul in care detineti porumbei ideali. In acest sistem, imperecherea se intampla intre un porumbel parinte si copilul sau ori intre un porumbel frate si un porumbel sora. Datorita apropierii de generatii, orice trasatura a porumbelului poate fi transmisa cu usurinta la urmas – se transmit insa atat trasaturi pozitive cat si negative. Suplimentar, orice trasatura negativa a unuia dintre porumbeii parinti este foarte posibil sa fie prezenta in urmas din cauza apropierii de generatii.

Deci, in timp ce reproducerea in consangvinitate poate imbunatati trasaturile pozitive ale porumbeilor dumneavoastra, riscul este ca in acelasi timp sa sporeasca si trasaturile negative. Puteti ajunge intr-o situatie cu un porumbel care are atat cele mai bune cat si cele mai proaste trasaturi de la parintii sai – asta intr-adevar ar fi o pierdere! Totodata, desi la reproducerea in consangvinitate nu trebuie cheltuiti asa multi bani pentru a asigura separatia intre generatii (pentru ca porumbeii imperecheati sunt in acceasi generatie), se poate dovedi in final mai costisitoare din cauza faptului ca trebuie eliminati porumbeii cu trasaturi non-ideale. Sa nu mai mentionam faptul ca trebuie sa aveti puterea sa ii eliminati.

Secretul pentru reproducerea celor mai buni porumbei de concurs consta in cunoastrea cat mai precisa a trasaturilor lor. Invatati regulile de compatibilitate si bineinteles putina genetica. Totodata, fiti cat se poate de pasionati de ingrijirea porumbeilor dumneavoastra.
De..David Peterson
Sursa articolului: Pet Article World